Câte ceva despre fantezia copilului super-glue

Am crescut și eu cu multe idei crețe, la fel ca și mulți dintre voi. Le spun așa pentru că, din perspectiva experienței prezente, sunt la fel de ilogice precum exercițiul de a-ți pune creierii pe bigudiuri. Cu speranța de a primi aprecieri de inteligență peste medie. Din partea celorlalți.

Ideea de încrețit orice urmă de neuron cu pretenții de maturitate suna cam așa:

“Dacă-ți place bărbatul, fă-i repede un copil, să-l legi strâns de tine.” Era cu dedicație pentru fetele tinere, care voiau să se așeze la casa lor. Hm.

Ori, sunt câteva elemente de abecedar afectiv relațional care scăpau precupețelor de cartier în momentul în care recurgeau la un astfel de îndrumar. Pe scurt, ele ar suna cam așa:

Copilul reflectă maturitatea emoțională a cuplului

Prin urmare, dacă interacțiunile de dinainte de el poartă însemnele unor ape tulburi, cu vârtejuri și… tensiuni de toate națiile se iscă aproape ca din neant între tine și partenerul tău… ele nu dispar așa, ca prin minune, în momentul în care printre voi apare gânguitorul șef… nu, dimpotrivă…

Vocea de mezosoprană a mogâldeței nu va face decât să dezvăluie hibele dezvoltării fiecăruia dintre voi.

Vor ieși din jobenul cu suprize aspecte ale relației pe care fiecare a avut-o cu mama lui sau reminiscențe ale atitudinii tatălui vostru față de ex-copilul care ați fost și tot felul de alte făpturi ale inconștientului…

Adică probabilitatea de a intra într-un fel de reacție față de trecutul nostru de copii crește logaritmic în momentul în care bebelușul apare la orizont… mai ales dacă pe meleagurile durerilor de copil nu ați hoinărit prea mult autoreflexiv sau de mână cu un psihoterapeut…

De exemplu, în unii bărbați se poate trezi un fel de rivalitate față de copilul lor, ca și cum acesta le-ar fura atenția privilegiată și exclusivă a partenerei, percepută din perspectiva rolului de mamă.

Adică vor avea tendința să regreseze și să-și vadă progenitura ca pe un frate mai mic mai degrabă decât ca pe fiul sau fiica lor. Și nu e prea vesel ca mama să se trezească deodată că în loc de un sugar, are doi. Și că ambii îi solicită atenția și îngrijirea până la epuizare.

Ba chiar că, ăl mai mare, de la care ar putea să se aștepte la o formă de colaborare pentru creșterea celui mic, da, cel cu barbă și mustață rasă sau nerasă vede roșu în fața ochilor de gelozie…

În alți bărbați, se poate trezi o dificultate de a pune laolaltă imaginea de mamă cu imaginea de iubită.

Mai ales dacă, la un moment dat, la vremea oedipului, au învățat să-și configureze intern trezirea identității de gen prin negarea sexualității mamei. Cât să se protejeze de o realitate cu încărcătură incestuoasă.

Mama nemulțumită de partener este în pericol de a găsi o mai mare satisfacție afectivă în relație cu fiul sau fiica ei

Vă puteți imagina că boțul de carne moale e într-o stare de neajutorare și de dependență față de îngrijirile ei, că pentru el mama chiar este universul intreg. Începutul și sfârșitul lumii. Și e firesc să fie așa în primele luni de viață.

Ori, cine nu a avut momente în care să viseze că ar fi pe pământ măcar o făptură pentru care să fie atât de important/ă?

Iar dacă, în plus, femeia nu este prea mulțumită de comportamentele bărbatului ei, ambii ar putea intra în impas. Adică tentația de a exclude, respinge bărbatul și de a înlocui insatisfacția din relație cu el cu forma de gratificare din relația cu gânguitorul este foarte mare.

Foto: unsplash