Vi s-a întâmplat și vouă să simțiți uneori că pur și simplu e peste puterile voastre să rezistați tentației de a intra în forme de joc relațional distructiv, nu? De tipul celor cu găsitul vinovatului oriunde în altă parte decât în ograda proprie…
Și, chiar dacă momeala de a accepta invitația la astfel de tipuri de joc e una despre care știți că vă aruncă pe uscatul supraviețuirii,… uneori vi se pare că nu aveți cum să nu o înghițiți?
Vi s-a întâmplat să vă nimeriți ca luați pe sus de tăvălugul condiționărilor pe același câmp de luptă? De parcă toate variantele creative de ieșire din impas ar fi oriunde în altă parte, mai puțin la îndemâna voastră?
Ei bine, să mai aruncăm o privire asupra unui…
…lanț al slăbiciunilor persecutive care poate fi întâlnit frecvent în familii: soțul vine nemulțumit de la job și, pentru că nu știe cum să-și gestioneze iritarea și să se liniștească, se descarcă asupra soției, într-o perfectă identificare cu agresorul, care la rândul ei, poate ajunge să-și certe fiul sau fiica și, de ce nu?, cel mic/cea mică ar putea simți să tragă mâța de coadă… animalul care chiar nu are altă vină decât că se află prin preajma lui, la îndemână pentru a deveni un fel țap ispășitor miorlăitor pentru toate formele de deficit de reglaj emoțional din familie.
Zoom in:
Achim se întoarce plin de resentimente de la serviciu. I se întâmplă frecvent să nu știe cum să-și exprime frustrarea și să ceară sprijin mai cu seamă când i se cere să se ocupe de mai multe task-uri simultan și simte că nu are timpul fizic pentru a le putea duce la bun sfârșit.
Comunicare asertivă la serviciu îi este o necunoscută și, ca să fie treaba treabă, are ca șef un fel de tiran, care se folosește de puterea lui pentru a încerca să stoarcă nu numai din ce în ce mai multă eficiență, chiar cu prețul unui burnout al lui Achim, dar are un fel de satisfacție sadică din a pune biciul unor deadline-uri imposibile asupra celor din echipa lui.
Achim vine acasă cu senzația că și-a înghițit revolta și nici nu intră bine că se împiedică în jucăriile lui Luca, împânzite prin toată casa.
O vede pe Elvira, care pare relaxată, că doar ea ce a făcut toată ziua altceva decât să stea acasă, habar n-are ce greu i-a fost și parcă dintr-odată vede roșu în fața ochilor și izbucnește:
— O să crească un dezordonat și un răsfățat, fii-tu. Tu nu vezi că nu face nimic bun? Numai tu îl înveți așa! Habar n-ai să-i pui limite! Să vezi ce probleme o să ai cu el! Nu mai suport să vin acasă și să găsesc atâta debandadă! E numai vina ta!
Mai târziu, poate cum nu a știut să-i răspundă soțului pentru a nu pune paie pe foc, Elvira se răstește la copil:
— Pune mâna și strânge jucăriile acum. Din cauza ta, s-a supărat taică-tu pe mine. Nu mă asculți niciodată. Dacă nu le strângi acum, le arunc pe toate la coș!
Luca începe să scâncească și, cum motanul Bursucel se afla prin preajmă, îl prinde de coadă și-l învârte cu furie. Casa se umple de urlete și miorlăieli, cât să nu fie tihnă de comunicare cu sens, care ar fi putut să sune cam așa:
Variante de comunicare nondistructivă
Achim: Am avut o zi grea la serviciu, sunt obosit și frustrat că iar nu am putut să mă exprim în fața lui Mocescu. Pur și simplu nu știu cum să-i spun că nu am cum să termin până la data de 17 decembrie ce-mi cere.
Elvira: Îmi pare rău să aud asta. Cred că nu ți-e ușor cu el. Pare că nici nu prea e dispus să asculte și că se inflamează ușor dacă nu-i spui ce vrea să audă. Cum te-ai gândit să procedezi în privința asta?
Achim (vede jucăriile împrăștiate ale fiului): Nu știu și uite și tu, am tendința să devin irascibil, să mă deranjeze peste măsură dezordinea din casă pentru că mă simt neajutorat la serviciu. Luca, fiule, aș vrea să strângi jucăriile din hol!
Elvira: Luca, hai să strângem jucăriile din hol. Eu una, tu una și poate se alătură și tata, dacă vrea.
Foto: Pexels